Prof. Amalia Dumitrache
Cele trei săptămâni petrecute la Plymouth, U.K, au însemnat pentru mine dezvoltare personală şi profesională, oportunitatea de a dobândi noi cunoştinţe despre normele şi valorile europene, din prisma facilitatorului de dezvoltare comunitară, posibilitatea de a exersa şi a îmbunătăţi cunoştinţele lingvistice.
Chiar dacă oraşul nu este o metropolă, tot aş putea spune că este un oraş multicultural, în autobuz auzi de la franceză până la limba chineză, pe stradă vezi oameni cu diverse trăsături ale feţei, de la ochi oblici până la aspecte semitice, negroide, hindi. Plymouth, cel mai mare oraş din Devon, este şi unul dintre cele mai mari porturi din lume, dar şi una dintre cele mai mari baze navale din Europa. Portul este plin de ambarcaţiuni simpatice, mari şi mici, după buget: iahturi, şalupe, vase pescăreşti. În apropierea acestuia se află zona istorică a oraşului, The Barbican, absolut delicioasă, cu clădiri vechi şi străzi înguste ca într-un labirint, ce par desprinse din filme. Aici ne-am bucurat să vizităm Acvariul şi scările Mayflower. Un alt loc de înaltă încântare este Esplanada Hoe, o esplanadă largă şi ierboasă, brăzdată de alei, de unde se vedeau privelişti mirifice ale insuliţelor, golfurilor şi porturilor. Oraşul este cunoscut şi ca un centru universitar, având una dintre cele mai recunoscute universităţi din Marea Britanie. Documentându-mă mai bine despre oraş, am aflat chiar de existenţa aici a unei Biblioteci Româneşti, inaugurată în 2010, fiind un proiect comun al Ambasadei României la Londra şi al Institutul Cultural Român Londra, dedicat comunităţii româneşti din Marea Britanie.
Pentru mine, anul2014 adebutat şi cu un vis-acela de a merge cu avionul şi de a vizita Londra. Despre avion, ce să zic, mi-am închipuit că trebuie să fie ceva miraculos şi mi s-a confirmat. Despre Londra, fiind profesoară de geografie, ştiam din cărţi, statistici: una dintre marile metropole europene, un oraş situat pe Râul Tamisa, oraşul cu cel mai vechi metrou din lume etc.,însă vizitarea lui, pas cu pas, atât cât am reuşit în trei zile, m-a fascinat întru totul. Clădirile impozante, arhitectura londoneză îmi cereau, parcă, câte o fotografie, mi se părea că, în euforia mea (că mi-am văzut visul împlinit), pot rata o imagine, o clădire, un peisaj, un obiectiv…Londra începea să mă înghită puţin câte puţin cu toate mijloacele sale de acaparare, pentru că e un oraş care nu spune ,,nu” celor care vor să-l experimenteze. Am trecut în agenda personală câteva muzee celebre, o croazieră pe râul Tamisa, renumitele catedrale Westminster şi St. Paul, dar şi o experienţă de neuitat în London Eye.
Mă bucur că am făcut parte din această echipă şi încurajez colegii să devină participanţi activi în derularea diverselor proiecte europene.
