Prof. Camelia Manuela Sava
Jurnal londonez sau cum sa spui ca exista viata dupa ce vezi Londra
Londra: capitala Regatului Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord. Cam asta citesc elevii in manualele de geografie sau de engleza din scolile romanesti.
Ei bine, realitatea este cu totul alta. Londra este o capitala cosmopolita, unul dintre cele mai frumoase si mai interesanta orase ale lumii
In cadrul Proiectului european “imProve=emPower” ce se desfasoara la Plymouth,UK, in perioada 26.01. 2014 – 15.02. 2014, cativa dintre membrii grupului tinta, sapte la numar, am hotarat, de comun acord cu managerul proiectului, sa mergem intr-un weekend sa vizitam Londra.
Drumul nocturn, desi obositor, era promitator in ceea ce priveste aventura noastra care suna: o data in viata… Asa ca dupa modelul latin al anticilor, ” toate drumurile duc la Roma”, calatoria noastra incepea la miezul noptii cu un autocar elegant, National Express.
Dimineata de 7 februarie, noi fiind tot sapte la numar, ne-a ametit cu mirosul misterios al renumitei capitale europene. Londra! Un nume atractiv si sonor!
Primul contact in aburii usori ai diminetii londoneze a fost cel cu taximetristii londonezi, din fata autogarii Victoria Bus Station, un loc imens, curat si foarte riguros organizat. Flerul conducatorului grupului nostru, parintele Andrei Stefan Costache, a constat nu numai in reusita acestei vizite, cat si in orientarea catre un hostel primitor si civilizat, Equity Point din Paddington, pe care il recomandam cu caldura si altor excursionisti.
Era momentul cand lumina sta sa rupa fasia neguroasa a noptii misterioase londoneze si, dupa ce ne-am familiarizat cu hostelul, lasand bagajele mai grele in grija gazdelor, am pornit inspre cucerirea cetatii britanice. Pasul urmator a fost sa luam cu asalt muzeele londoneze: Muzeul de Stiinta, Albert and Victoria Museum si Muzeul de Istorie. Ochii nostri nu mai pridideau in a capta minunile lumii adunate in centrul Londrei.
Dupa orele pranzului – cu o mica escala in camera de hotel, inghesuita, dar curata, am reluat asaltul, de data aceasta Trafalgar Square ne-a uimit cu aglomeratia ei, cantecul din cimpoi al unui scotian facandu-ne sa ne dam seama abia acum ca suntem departe de casa, ca suntem diferiti ca natie si civilizatie. National Gallery, cu tablouri celebre si culori emotionante ne-a primit ca pe sutele de vizitatori, gratis, numai pentru bucuria de a primi in dar si de a duce cu noi mai departe frumusetea lumii.
Un ultim popas din prima zi a fost o trecere in revista a magazinelor celebre din Harrod’s, unde totul este ametitor de elegant si de scump. Seara s-a incheiat cu o privire asupra celebrei roate, London Eye, care ne facea cu ochiul in sclipirile ei albastre, pe malul Tamisei, pe partea opusa Big Benului. Atmosfera destinsa a pus capat primei zile, pe cat de obositoare, pe atat de interesanta, in capitala regatului.
A doua zi, dupa o furtuna matinala trecatoare in cadrul grupului, fiindca unii se cred alfa si altii omega, ca in orice grup care se naste, se coaguleaza si creste, am reusit sa ajungem cu metroul londonez, singurul mijloc de transport in comun folosit de intregul grup pe tot parcursul sederii noastre aici, la Buckingham Palace, sa urmarim schimbarea garzii: un eveniment militar si un spectacol inedit ochilor nostri, totodata.
Pranzul ne-a gasit pe strada cautand sa ne informam asupra a ceea ce puteam vizita mai departe, asa ca am ales toti sa ne imbarcam pe feribot si sa plutim pe Tamisa pana la Turnul Londrei, unde am avut norocul sa putem sa ne alaturam unui grup de vizitatori si sa ne bucuram de umorul englezesc nedezmintit al gardianului care ne dadea explicatii la fiecare colt: Bob/Filip a fost un exemplu extraordinar pentru ceea ce se cheama iconografia/simbolistica Londrei – aplauzele intregului grup i-au rasplatit efortul de a ne fi ghid.
Dupa ce ne-am intors la locul de imbarcare, a urmat o alta surpriza: urcarea in London Eye, roata gigantica in care am urcat doar trei: Amalia, Stefan si cu mine. Splendida imagine a Londrei in culorile fantastice ale noptii a meritat sa imi inving teama – oricum, e foarte sigura si lina miscarea, asa ca o recomand cu insistenta, nu trebuie ratata aceasta experienta de a fi sus, la inaltime!
Oboseala isi spunea cuvantul, asa ca ne-am retras pentru o portie de fish and chips (peste cu cartofi prajiti, specialitatea casei), la sfarsitul serii alegand sa mai cutreieram cateva magazinase de suveniruri.
Era totodata ziua mea de nastere, sarbatorindu-mi cel de-al doilea majorat, cum imi place sa spun, asa ca am cantat si ne-am incantat de muzica buna oferita de experienta de DJ de la radio a parintelui Andrei, care a reconstituit atmosfera Cenaclului Flacara – pentru totdeauna!
A doua noapte s-a lasat peste calatorii veniti de departe, obositi dar fericiti de ceea ce acumulau ca experienta de viata.
A treia dimineata, duminica, 9 februarie, fiind si zi liturgica, nu puteam sa ratam vizitarea celebrelor catedrale londoneze: Westminster Abbey, in care nu se putea intra fiindca se tinea slujba, asa ca nu am insistat si am facut fotografii doar din exterior, pe cand la St. Paul, ne-am recules, aprinzand lumanari si ascultand inceputul Sfintei Liturghii, cu ganduri pioase la celebrarea liturghiei noastre ortodoxe.
In final, in timpul ramas pana la plecarea din Victoria Bus Station, am reusit sa vedem pe fuga British Museum (in doua ore), imens si impozant, cu marturii ale existentei oamenilor pe acest pamant: punand capat impresionantei si uluitoarei noastre calatorii in capitala Regatului Unit!
Cee ce a ramas de vizitat, va fi vazut, cu siguranta, cu o alta ocazie, caci promitem sa ne intoarcem intr-o buna zi la Londra, care a ramas in inima noastra pentru totdeauna!
