Boovie® este un festival-concurs de book-trailere care oferă participanților o formă de instruire bazată pe dezvoltare personală și mijloace nonformale: citire conștientă, trailer, actorie, scriere creativă, montare-editare film, cinematografie, spot publicitar. Festivalul va avea loc în municipiul Focșani, județul Vrancea, în perioada 27 – 29 august 2021 și se va desfășura fizic sau online, în funcție de evoluția situației generate de pandemie.

Echipa colegiului nostru, ”Traista cu năzbâtii” a participat în cadrul Boovie® 2021 cu un trailer pentru cartea ”Toată lumina pe care nu o putem vedea”.

Mai jos vă prezentăm testimonialele a patru dintre membrii echipei, care surprind emoțiile și perspectiva lor asupra acestui festival.

Boovie...Boovie...este exact cuvântul care mi-a răsunat în minte de când am realizat că festivalul se încheiase, iar eu trebuia să mă reîntorc acasă, un lucru care nu mă supăra, dar eu voiam să învăț mai mult. Totuși, mi-am zis că ar trebui să reflectez asupra tuturor conceptelor și ideilor noi pe care le-am reținut, asta era singura metoda reală prin care aș fi putut învăța mai multe, având sentimentul Boovie, de care sunt atât de dependent, în suflet. Am început cu perioada în care nu știam de Boovie. Eram un simplu tânăr, care încerca să găsească...acel ceva care să-l ajute să nu mai fie așa timid și care să-l ajute să găsească un interlocutor pentru gândurile lui de care nimănui nu-i pasă. Am găsit acest festival, în schimb, pe care eu l-am considerat un interlocutor, chiar dacă nu e o persoană, deși ar putea fi comparat cu una deoarece nu este perfect, este plin de impresii diferite, creativitate, plânsete, fericire și dorința de a trăi. Împreună cu echipa mea, aproape inconștient, am zis ,,Da! Noi facem un trailer!”. Nu știam nimic, nici să scriem scenarii, nici să regizăm, nici să filmăm, totuși am facut lucrurile astea...într-un mod deosebit de natural, lucru care mi s-a părut absolut fabulos. Fiind regizor, am comis foarte multe greșeli. Nu e nimic mai îngrozitor decat un regizor individualist, eu asta am fost. Mă bucur că am reușit să realizez cât de mult mă înșelam atunci, în primele zile de filmare. Un regizor trebuie să fie sprijinul tuturor de pe set, să vegheze asupra bunei funcționări a echipei și să completeze neajunsurile ei și ale scenariului. Spre aceste idealuri vreau să mă îndrept! După ce am terminat trailerul, parcă am uitat de festival. Dar, ce să vezi? Venise ziua plecării la Focșani. Simțeam că o luaserăm de la început, pentru că am mers acolo cu aceeași inconștiență inocentă cu care am și acceptat să facem trailerul. La festival, toți oamenii de acolo m-au inspirat, unii mai mult, alții mai puțin. Dar am învățat câte ceva de la fiecare cu care am interacționat, sau cel puțin am încercat. Mi-au spus să îmi cer drepturile, pentru ca altfel, ele, de fapt, nu exista. Mi-au spus să am grijă de resursele epuizabile din viața mea. Mi-au spus că gândirea profundă este diferită de gândirea superficială și esențială în crearea de legături, care ulterior duc la dezvoltarea noastră ca oameni, iar acum, eu transmit mai departe doar...doar ca să vă rezerv puțină mirare și curiozitate despre festival și despre conceptele în sine. M-am simțit ca și cum aș fi în stare să reușesc orice. În prezent, mă simt împlinit, dar totuși confuz. Pentru că...mi s-au oferit niște piese de puzzle, dar o să dureze ceva timp pana când reușesc să le pun cap la cap. Faptul că am participat și faptul că am reprezentat colegiul la acest festival mă face să mă simt...ca un fluture care iese din cocon, pentru că am fost reinventat, față de acel tânăr timid. Boovie, omule, vreau să ne întâlnim din nou! Am auzit că vii și anul viitor, sper că vei vrea să stăm din nou de vorbă, o să am alte lucruri să îți spun.
Pruteanu Rareș Octavian,
Colegiul Național Alexandru Vlahuță
,,Boovie a fost"...am tot citit propozitia aceasta in descrierea experientelor colegilor mei..eu va voi povesti in felul urmator:cand aripile fluturilor bat la unison sufletele li se leaga sa zboare catre visurile lor. Ce poetic...am participat la un atelier de poezie despre care va voi povesti mai tarziu. Experienta in mare a fost aceeasi pentru noi toti. Am inceput printr-o joaca serioasa cum imi place sa o descriu,ne imprietenim mai mult pe zi ce trece,scosi din zona de confort si indemnati la cooperare am reusit sa punem in scena trairi din ceea ce cartea pe care am citit-o ne-a transmis. Mi se pare genial cum un roman reuseste sa aduca impreuna elevi din acelasi colegiu,sa ii indemne sa se aseze la aceeasi masa si sa-si impartaseasca dintre viziuni si experiente. Echipa ,,Traista cu nazbatii" este sursa mea de inspiratie. Sunt fluturii mei. Zi de zi am asteptat oameni de care sa ma simt conectata si de care sa nu imi fie frica sa ma povestesc. Primul an de liceu mi-a oferit persoane de care sa imi amintesc cu drag si pe care sa le cuprind de cate ori am ocazia cu toata inima,iar festivalul Boovie m-a introdus in lumea ideala pentru si in dorinta de evolutie proprie. Am privit si comentat trailerele cu tot interesul,am simtit munca depusa de fiecare echipa,am intalnit oameni ce reprezinta definitia exacta a pregatirii si informatiei,oameni ce mi-au adus un zambet permanent pe buze si cu care am simtit ca pot zbura catre necunoscut,insa si copii ce m-au adus cu picioarele pe pamant si m-au facut sa realizez cat de frumoasa si impresionanta este realitatea de aici...de pe strazile Focsaniului. Vreau sa va povestesc si despre atelierul de poezie la care am ales sa particip. Poezia este o taina ce dainuieste prin carti si se conecteaza printre oameni. Coordonatorul atelierului ne-a povestit ca simte poezia de parca s-ar afla pe malul marii,in talpile goale peste care trec valurile agitate ce trag nisipul si pentru o fractiune de secunda se simte un gol...un gol ce se umple...in acest fel a trait revelatia poeziei ce este destul de asemanatoare cu revelatia trailerului nostru...un roi de fluturi ce isi doreau sa zboare catre lumina...simtindu-se prizonieri in intunericul din creierul nostru. De asemenea am invatat despre cat de utile si intime sunt imaginile vizuale pentru transmiterea unui sentiment ca de exemplu ,,sunt atat de trista Ca m-as inveli cu felia de paine de deasupra sendvisului pe care l-ai uitat in ghiozdan si as adormi pana ar veni un urias sa ma manance."-Alexandra Malina Lipara -Acum- Esentiale mi s-au parut ideile folosirii celor 5 intrebari(ce imi amintesc,vazut, cum si ce am simtit,auzit),pastrarea elementului surpriza si decisiv pentru soarta eului liric si transmiterea sentimentului predominant fara a il denumi. Cu toata sinceritate pot sa afirm mandria pe care o am acum in ceea ce imi priveste deciziile luate pe parcursul experientei,evolutia si disponibilitatea de a te forma frumos ,din punctul meu de vedere trebuind sa scanteiasca in fiecare dintre noi. Indemn pe toti cei ce le-au trecut prin minte pe intreg parcursul descrierii mele,,cum ar fi daca as lua parte" sa ni se alature,sa invete cu noi si sa se bucure.
Ene-Brega Stefania
Colegiul Național Alexandru Vlahuță
Sunt o persoană care nu ar participa la un astfel de eveniment pentru a nu ieși din zona sa de confort, dar mi-am făcut curaj și am decis să o fac chiar dacă în interiorul meu ezitam puțin. Nu știam dacă vom reuși să finalizăm acest proiect, dar mi-am zis că rămâne de văzut și că voi da tot ce pot. Lucrurile nu au mers cum speram, lipsa experienței și a documentării spunându-și cuvântul. Am încercat să căutăm diferite soluții pentru a rezolva problemele întâmpinate făcând multe compromisuri, dar ajungând în final la o concluzie. Cele trei zile petrecute la festival au fost marcate de mișcările de dans ale doamnei profesor Andreiu Mihaela,de discuțiile echipei avute după miezul nopții, de cat mai multe ateliere și întâlniri cu invitați speciali, traineri și jurați. Boovie m-a făcut să ies din zona mea de confort, interacționând cu diferite echipe și voluntari, de asemenea documentându-mă și punând întrebări pe tot parcursul acestor zile. Consider că am plecat de la festival cu un bagaj încărcat cu învățături și experiență pe care de abia aștept să le folosesc.
Rădulescu Mădălina
Colegiul Național Alexandru Vlahuță
BOOVIE a fost o experiență plină de adrenalină și nebunie! Am debutat cu mici speranțe că vom realiza trailer-ul, până în momentul în care acest lucru s-a materializat și am apăsat pe butonul „Trimis”. Dar munca din spatele marilor ecrane este uriașă. Am stat ore în șir ca să filmăm. Țin minte că plecam de dimineața și ajungeam seara frântă de oboseală și visam cum va arăta produsul final. Dar nimic nu se compara cu BOOVIE. Am putut să devenim „co-autorii” cărții alese. Am călătorit alături de personaje, am simțim fiecare trăire a lor, vrând să ecranizăm în cea mai bună formă cartea. Pentru mine BOOVIE mai este și o carte de aventură neîncheiată pentru că fiecare trailer conduce în direcții diferite și neașteptate firul narativ al festivalului. Am avut ocazia să lucrez cu oameni minunați și muncitori, care aspirau la același ideal, de a găsi în întunericul paginilor lumina care să ne călăuzească spre secvențele memorabile. MULȚUMESC Boovie pentru că participând, am înțeles cât de important este lucrul în echipă și faptul că reprezintă o modalitate de a-ți găsi vocația! Și, nu în ultimul rând, persoanelor care ne-au susținut din spatele ecranelor!
Stoica Bianca-Maria
Colegiul Național Alexandru Vlahuță